UNGHI, unghiuri, s. n. 1. Figură formată din două semidrepte care pleacă din același punct și nu aparțin aceleiași drepte. ◊ Fig. Arunca unghiuri de lumini. DUMITRIU, N. 85. Un unghi de cocoare trece prin înaltul văzduhului. SADOVEANU, O. I 566. 2. Colț (2). Cătră fundul văii, ceilalți cotiră în frunzișul unghiului de pădure. SADOVEANU, O. VII 35. Să te duci în unghiul grădinii cel de răsărit. ISPIRESCU, L. 234. Umbra trădătoare așază pe sub maluri, Prin unghiurile casei... fantasme tupilate. ALECSANDRI, P. III 301. ◊ (Poetic) Aici, în unghiul acesta de ape, pe ruinele Constanțiolei, veche cetate zidită de Constantin cel Mare, e tîrgușorul Oltenița. VLAHUȚĂ, R. P. 26. ◊ Expr. În (sau prin, din) toate unghiurile = în, prin, din toate părțile, (de) pretutindeni. Biblioteca Lenin [din Moscova] e în plină creștere. Spre ea se îndreaptă zilnic, din toate unghiurile Uniunii Sovietice și din toate colțurile pămîntului, tot ceea ce s-a tipărit. STANCU, U.R.S.S. 32. Cutreierase țările răzbătînd prin toate unghiurile. ISĂIRESCU, L. 62. Să s-adune romînii de prin toate unghiurile munților. ALECSANDRI, T. II 12. ♦ Loc retras, ascuns; ungher. Soacră, soacră, poamă acră!... Ieși afară Ca o pară, Intri-n casă Ca o coasă, Șezi în unghi Ca un junghi. CREANGĂ, P. 10. Stînd deoparte într-un unghi își frînge mînile. DRĂGHICI, R. 23. 3. Fig. (Determinat de un substantiv în genitiv sau de un adjectiv) Punct de vedere. În primele sale epoci, scriitorul povestește din unghiul personagiilor sau le face pe acestea să vorbească. VIANU, A. P. 236. Toate aceste manifestări au fost privite prin unghiul raporturilor de producție. SAHIA, U.R.S.S. 163.