undă f., pl. e (lat. ŭnda, it. pv. cat. sp. pg. onda, fr. onde. V. undez). Ps. S. Val, talaz. Azĭ. Apă care vine inundînd: unda se ridicase pînă aproape de strașina moriĭ (Sov. 199), o undă turbată se vedea sosind (200). A da în undă, a unda, a ține în apă pînă la primu clocot: A da fasolea în undă. Neol. (după fr.). Val: undele laculuĭ, (în fiz.) undele aeruluĭ. V. haĭt, năboĭ, zăpor.