UNCROP, uncropuri, s. n. (Regional) 1. (În expr. și în forma crop) Apă care dă în clocot, apă clocotită. Dacă mai vii, te opăresc cu uncrop. CAMILAR, N. II 138. Imensa căldare își fierbea lichidul în clocote, clăbuci ca deasupra unui uncrop forfoteau ridicîndu-se. ANGHEL, PR. 72. Atunci vine și împăratul cu o mulțime de oameni, cu cazmale ascuțite și cu cazane pline cu uncrop. CREANGĂ, P. 256. Cașul se taie felii subțiri și aceste se pun să se moaie în uncrop. I. IONESCU, D. 403. ◊ Expr. A da în crop = a da în clocot, v. clocot. Spînul... pune apa să dea în crop, după aceea se apucă de turtă. ISPIRESCU, la TDRG. 2. Băutură (alcoolică) fierbinte, oferită nuntașilor a doua zi după cununie; ospățul și datinile obișnuite în această zi. Uncropul urmează totdeauna a doua zi după masă-mare. MARIAN, NU. 695. În ziua de uncrop, Chirică zice lui Ipate... CREANGĂ, P. 170. La masa de la uncrop, vornicelul face închinare de pahare mai cu multe glume. TEODORESCU, P. P. 169. Că la noi sînt cununii... Și sărim în hop și trop Că e ziua de uncrop. ALECSANDRI, P. P. 384. ◊ Expr. A ieși cu uncropul, se spune cînd oaspeții părăsesc petrecerea, însoțiți de gazde, cu sticlele pline în mînă. A doua zi la mire acasă fac masa cea mare, la care șed gospodarii... La sfîrșit, cînd ies cu uncropul, se duc parte din gospodari la crîșmă. ȘEZ. IX 78. ♦ Cîntec obișnuit la petrecerea care urmează după cununie. Sîmbătă-l logodea, Duminecă-l și nuntea, Luni uncropul că-i cînta. TEODORESCU, P. P. 616. – Variante: oncrop (SEVASTOS, N. 316), crop s. n.