UMBROS, -OASĂ, umbroși, -oase, adj. 1. Care dă umbră, ține umbră; care se află la umbră, este acoperit de umbră, plin de umbră. Se simțeau în locuri umbroase miresmele ascuțite de la mintă. SADOVEANU, E. 119. Cutrieram dumbrăvile și luncile umbroase. CREANGĂ, A. 117. Sub crengile umbroase mierla sare șuierînd. ALECSANDRI, P. A. 122. Jelui-m-aș codrului, Codrului frunzosului, Codrului umbrosului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 192. 2. Întunecos. De după depărtările umbroase ale pămîntului se deschise, ca un colosal semicerc de aur înflăcărat, geana aprinsă a soarelui. HOGAȘ, M. N. 92. Două lacrimi... ca două stele ce se coboară dintr-un spațiu umbros. BOLINTINEANU, O. 459. ◊ Fig. Sufletul ei întreg era o reflectare umbroasă și tristă a sufletului său de copil. EMINESCU, N. 41.