umbrar sn [At: PSALT. 157 / V: (îrg) ~e (Pl: ~rări) sf / Pl: ~e, (reg) ~uri, (înv) ~i sm / E: umbră + -ar] 1 Adăpost umbros oferit de crengile și de frunzele unui arbore sau ale mai multor arbori Si: umbrire (!4!). 2 (Pex) Arbore care face umbră . 3 (Trs) Pădure mică, tânără și deasă. 4 Desiș (!4!). 5 Adăpost împotriva arșiței, a vântului sau a ploii amenajat din crengi (verzi), din scânduri, din pânză etc., de obicei pe lângă hanuri, restaurante etc. 6 (Înv) Locuință. 7 (Înv; pex) Loc de rugăciune. 8 (Reg; îf umbrare) Construcție improvizată în care negustorii își expun marfa la târguri și în piețe Si: șatră. 9 (Îrg) Coviltir (1). 10 (Îrg; pex) Căruță cu coviltir. 11 (Reg) Locuință provizorie situată în afara satului, la fânațe, în țarină, la munte etc., servind drept adăpost oamenilor în timpul lucrului Si: colibă¹ (1). 12 (Reg) Locul din fața strungii unde se odihnesc oile după muls. 13 (Reg) Adăpost în care se țin uneltele din gospodărie Si: șopron. 14 (Reg) Adăpost mic făcut lângă strungă, unde se pun scaunele folosite în timpul mulsului. 15 (Îrg) Umbrelă (1). 16 (Bot; Buc; îc) ~ul-doamnei (sau ~-muntelui) Crețișoară (4) (Alchemilla vulgaris).