UITĂTÚRĂ, uitături, s. f. Faptul de a se uita; privire, aruncătură de ochi. ♦ Fel de a se uita, de a privi; căutătură. – Uita + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

UITĂTÚRĂ ~i f. 1) Privire aruncată către cineva; ochitură. 2) Fel de a se uita al cuiva. /a (se) uita + suf. ~ătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UITĂTÚRĂ s. 1. v. ochire. 2. v. privire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

uitătúră s. f., g.-d. art. uitătúrii; pl. uitătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink