UIB, uiburi, s. n. (Reg.) Cuprins, întindere. ◊ Expr. În uibul locului = a) cât vezi cu ochii; b) într-un noroc, pe nimerite. – Lat. obvium.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

uib (oib) s.n. (reg.; în expr.) uibul locului = orbește, la noroc, pe nimereală.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

úib s. m. – În expresia în uib „contra”. Lat. obvĭus (Bogrea, Dacor., I, 259; Candrea). În Olt., cf. mr. nuib(are) „a contrazice”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink