2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UCENICI, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic.
ucenici vi [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~icesc / E: ucenic] 1 A învăța o meserie ca ucenic (8). 2 (Pgn) A învăța ceva (de la un maestru, de la o persoană pricepută). 3 (Pgn) A munci pentru a se iniția într-un domeniu de activitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UCENICI, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând, activând pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învața ca ucenic. – Din ucenic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
UCENICI, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie pe lîngă un meșter, a învăța ca ucenic; a fi ucenic. Iată și băiatul cu care ucenicise că vine și se așază lîngă dînsul. ISPIRESCU, L. 140. ♦ Fig. A îndeplini o muncă de începător. Ion Anghel ucenicește astăzi, în timpuri luminoase, în făurăria poeziei. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 7/5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A UCENICI ~esc intranz. A face ucenicie; a fi ucenic. /Din ucenic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ucenicésc v. intr. Lucrez ca ucenic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ucenici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicesc, 3 sg. ucenicește, imperf. 1 uceniceam; conj. prez. 1 sg. să ucenicesc, 3 să ucenicească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
ucenici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicesc, imperf. 3 sg. ucenicea; conj. prez. 3 să ucenicească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ucenici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicesc, imperf. 3 sg. ucenicea; conj. prez. 3 sg. și pl. ucenicească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ucenici, ucenicescverb
- 1. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter (sau, prin generalizare, pe lângă o persoană pricepută); a lucra, a învăța ca ucenic. DEX '09 DLRLC NODEX
- Iată și băiatul cu care ucenicise că vine și se așază lîngă dînsul. ISPIRESCU, L. 140. DLRLC
- 1.1. A îndeplini o muncă de începător. DLRLC
- Ion Anghel ucenicește astăzi, în timpuri luminoase, în făurăria poeziei. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 7/5. DLRLC
-
-
etimologie:
- ucenic DEX '09 DEX '98 NODEX