opțiuni
  • info

4 definiții pentru ucenicire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UCENICI, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând, activând pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învața ca ucenic. – Din ucenic.

A UCENICI ~esc intranz. A face ucenicie; a fi ucenic. /Din ucenic

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ucenici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicesc, 3 sg. ucenicește, imperf. 1 uceniceam; conj. prez. 1 sg. să ucenicesc, 3 să ucenicească

ucenici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicesc, imperf. 3 sg. ucenicea; conj. prez. 3 sg. și pl. ucenicească

Intrare: ucenicire
ucenicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucenicire
  • ucenicirea
plural
  • uceniciri
  • ucenicirile
genitiv-dativ singular
  • uceniciri
  • ucenicirii
plural
  • uceniciri
  • ucenicirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ucenici, ucenicescverb

  • 1. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter (sau, prin generalizare, pe lângă o persoană pricepută); a lucra, a învăța ca ucenic. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Iată și băiatul cu care ucenicise că vine și se așază lîngă dînsul. ISPIRESCU, L. 140. DLRLC
    • 1.1. figurat A îndeplini o muncă de începător. DLRLC
      • format_quote Ion Anghel ucenicește astăzi, în timpuri luminoase, în făurăria poeziei. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 7/5. DLRLC
etimologie:
  • ucenic DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.