Definiția cu ID-ul 512894:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tîrcol (-oale), s. n. – Ocol, înconjur. – Mr., megl. tărcol. Bg. tărkalo, tărkolo (Cihac, II, 401). – Der. tîrcoli, vb. (a da tîrcoale), din bg. tărkaljam (Scriban).