TÎNJITOR, -OARE, tînjitori, -oare, adj. 1. Care tînjește (1); slab, bolnav. 2. Plin de dor, duios, galeș. Mă uit la ochii tăi cei frumoși și tînjitori. ISPIRESCU, L. 29. Și-a întors tînjitorii ochi căprii, umbriți de lungi gene. NEGRUZZI, S. I 17. ♦ Plin de jale, de tristețe; tînguitor. Cîte-o privighitoare... sloboade sonuri tînjitoare. NEGRUZZI, S. I 197. ◊ Fig. Tînjitoare și cu brațele întinse, se rugau parcă vechile fotoliuri. ANGHEL, PR. 4.