TÎLHUI vb. (Mold.) A tîlhări. Cela ce Va fi tălhar de drum și.. . de-l vor fi prins tălhuind (tîlhărind MUNT.) de față, pre acesta să-l spîndzure într-acel loc. PRAV. De ar prinde pe cineva tălhuind, să nu-l omoară, ce cu sămnu in frunte să să insămnedze. NCCD, 377; cf. N. COSTIN. Etimologie: magh. tolvajolni. Vezi și tîlhușag. Cf. jăcui, lotri.