TUT, -Ă adj. tont; „mut” (Sr); cf. rus. тyт „dud” (Weig-Flussn.). 1. Tutu Preda (Am 107); -l (Sd XVI); -escu, Lupul, mold., (Sd V 413); -ești s. (Ștef). 2. Tutela fam., (Moț; Cl). 3. Tuta V., act. 4. Tutana și Tulănești ss. 5. Tutelea, I. (Sd XVI). 6. Tutilă Vintilă (AO IV 322). 7. Tutiloi, Anița (AO IV 472). 8. *Tutac > Tutăcesti s. (16 B VI 146). 9. Tutolici, Ilie (Bîr I), v. și Totolici.