*turbínă f., pl. e (fr. turbine [f., odinioară m.], d. lat. turbo, túrbinis, vîrtej). Roată idraulică cu osie verticală pe care o învîrtește apa izbind în scobiturile (cupele) obeziĭ eĭ (Inventată de Sir Charles Parsons, mort la 1831). – Turbinele dezvoltă mult maĭ multă forță de cît roatele idraulice ordinare. Ele se împart în turbine cu reacțiune și turbine cu impulsiune. Aceste felurĭ se subdivid amîndoŭă în radiale (centrifuge saŭ centripete), paralele și americane saŭ mixte. Sînt și turbine cu abur, întrebuințate la bastimentele de războĭ rapide și aiurea. În ele aburu nu lucrează pin presiune, ci pin rapiditate.