TURBAN, turbane, s. n. Bandă de stofă, de mătase sau de pînză, de obicei albă, pe care o poartă la unele popoare orientale bărbații, înfășurată de mai multe ori în jurul capului. În loc de pălărie, își răsucea cu artă pe cap un fel de broboadă, ca un turban, de mătase aurie cu bande verzi. BART, E. 100. Turbanul îi cade și-l lasă căzut. COȘBUC, P. I 206. Port un turban de matasă. NEGRUZZI, S. II 128. ◊ Fig. (Simbolizînd armata turcă) Mihai Viteazul... gonea dîra de... turbane risipite pînă în văgăunele Balcanilor. VLAHUȚĂ, R. P. 13.