tunel sn [At: AR (1829), 35²/34 / V: (fer) turn~ / Pl: ~uri, ~e / E: fr tunnel, ger Tunnel] 1 Galerie subterană care traversează un masiv muntos, un deal sau care trece pe sub nivelul solului, pe sub o apă etc., servind drept cale de comunicație sau pentrualte scopuri. 2 (Îs) ~ aerodinamic Instalație experimentală, în formă de tunel, pentru determinarea forțelor aerodinamice exercitate de un curent de aer asupra unor modele sau machete de avioane, de aripi etc. 3 (Îvr) Local de consumație în forma unor galerii, amenajat de obicei în subsol. 4 (Fiz; îs) Efect de ~ Trecerea unei particule printr-o barieră de potențial cu valoare mai mare decât energia particulei. 5 (Atm) Spațiu prin care trec anumite formațiuni.