2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

tunărire sf [At: BĂLCESCU, M. V. 151 / Pl: (nob) ~ri / E: tunări] (Înv) Tragere cu tunul1 (8).

TUNĂRIRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a tunări; bombardare. Văzînd ai noștri că nu izbutesc astfel, se mărginiră a urma cu tunărirea de bombe și ghiulele. BĂLCESCU, O. II 114.

TUNĂRIRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a tunări; bombardare.

tunărire f. canonadă: cu tunărirea înfricoșătoare de bombe BALC.

tunări vi [At: CADE / Pzi: ~resc / E: tunar] (Îvr) A tuna (19).

TUNĂRI, tunăresc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A trage cu tunul, a bombarda.

TUNĂRI, tunăresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A trage cu tunul; a bombarda. – Din tunar.

A TUNĂRI ~esc intranz. A fi tunar. /Din tunar

Sinonime

TUNĂRIRE s. v. canonadă.

tunărire s. v. CANONADĂ.

Intrare: tunărire
tunărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tunărire
  • tunărirea
plural
  • tunăriri
  • tunăririle
genitiv-dativ singular
  • tunăriri
  • tunăririi
plural
  • tunăriri
  • tunăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: tunări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tunări
  • tunărire
  • tunărit
  • tunăritu‑
  • tunărind
  • tunărindu‑
singular plural
  • tunărește
  • tunăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tunăresc
(să)
  • tunăresc
  • tunăream
  • tunării
  • tunărisem
a II-a (tu)
  • tunărești
(să)
  • tunărești
  • tunăreai
  • tunăriși
  • tunăriseși
a III-a (el, ea)
  • tunărește
(să)
  • tunărească
  • tunărea
  • tunări
  • tunărise
plural I (noi)
  • tunărim
(să)
  • tunărim
  • tunăream
  • tunărirăm
  • tunăriserăm
  • tunărisem
a II-a (voi)
  • tunăriți
(să)
  • tunăriți
  • tunăreați
  • tunărirăți
  • tunăriserăți
  • tunăriseți
a III-a (ei, ele)
  • tunăresc
(să)
  • tunărească
  • tunăreau
  • tunări
  • tunăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tunărire, tunăririsubstantiv feminin

  • 1. învechit Acțiunea de a tunări. DLRLC
    • format_quote Văzînd ai noștri că nu izbutesc astfel, se mărginiră a urma cu tunărirea de bombe și ghiulele. BĂLCESCU, O. II 114. DLRLC

tunări, tunărescverb

etimologie:
  • tunar DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.