12 definiții pentru tuci, țuca   conjugări / declinări

TÚCI, (2), tuciuri, s. n. 1. Fontă. 2. Ceaun, vas (de fontă). – Din tc. tuç (lit. tunç).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TUCI ~uri n. pop. 1) Aliaj de fier, carbon și alte elemente, care se produce în furnale; fontă; schijă. 2) Ceaun (sau alt recipient) din fontă. [Monosilabic] /<turc. tuç
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TUCI s. v. fontă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TUCI s. v. ceaun.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

túci (-iuri), s. n.1. Fontă. – 2. Ceaun, oală, tingire. – Mr., megl. tuci. Tc. tuç, din per. tuč „bronz” (Șeineanu, II, 385; Lokotsch 2098), cf. ngr. τούτσι, alb., bg., sb. tuč.Der. tuciuriu, adj. (negru, brunet, oacheș; cenușiu, cafeniu).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tuci s. n., (vase de fontă) pl. túciuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚUCÁ, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laura_tache | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȚUCÁ țuc tranz. reg. A atinge cu buzele pe cineva (în semn de respect, de dragoste etc.); a săruta. /Din țoc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ȚUCÁ mă țuc intranz. A face (concomitent) schimb de săruturi (cu cineva). /Din țoc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚUCÁ vb. v. săruta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țucá vb., ind. prez. 1 sg. țuc, 3 sg. și pl. țúcă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ceaún n., pl. e (rut. čaun, čahun, čavun, ceaun, d. tăt. ča[h]un; rus. čugún, fontă, tucĭ). Vas de fontă în care se face mămăligă. Cumpăna orizontală a zidaruluĭ. – În Munt. și ceaon (pl. oane) și tucĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink