TUBI- „tub, tubular”. ◊ L. tubus „conduct, tub” > fr. tubi-, engl. id. > rom. tubi-. □ ~col (v. -col₁), adj., (despre viermi, păianjeni) care locuiește într-un tub; ~flore (v. -flor), s. f. pl., ordin de plante dicotiledonate și erbacee, cu flori tubulare; sin. tubuliflore; ~form (v. -form), adj., în formă de tub; sin. tubuliform; ~pore (v. -por), s. n. pl., gen de coralieri care prezintă un polipier calcaros, format din tuburi juxtapuse.