trombă¹ sf [At: GENILIE, P. 62 / V: (înv) ~mpă / Pl: ~be / E: fr trombe, it tromba] 1 Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuțeală în jurul ei însăși. 2 Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puțin înclinată și cu viteză foarte mare. 3 (Pex) Coloană de fum, de praf, de zăpadă etc. ridicată de un vânt puternic Si: vârtej. 4 Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. 5-6 (Îvr) Trompă¹ (4-5).