troieni [At: AR (1829), 197Vl 8 / P: tro-ie~ / V: (înv) ~ini / Pzi: ~nesc / E: troian¹] 1 vt A acoperi cu troiene¹ (de zăpadă) Si: a întroieni, a înzăpezi, (pop) a nămeți, (îrg) a omeți. 2 vr A se strânge în troiene¹ (de zăpadă). 3 vr (Rar) A rămâne imobilizat în mijlocul zăpezii Si: a se întroieni, a se înzăpezi. 4 vt A acoperi un obiect, îngrămădind ceva peste el. 5 vt A aduna ceva la un loc, formând grămezi, mormane Si: a îngrămădi.