troheu sm [At: HELIADE, O. II, 144 / S și: ~ocheu / Pl: ~ei, (înv) ~ee sn / E: lat trochaeus, fr trochée, it trocheo] Picior de vers alcătuit dintr-o silabă lungă și una scurtă (în metrica poeziei antice) sau dintr-o silabă accentuată și una neaccentuată (în poezia modernă).