TROGLODIT, troglodiți, s. m. 1. Om preistoric din epoca cuaternară; locuitor al cavernelor. Am retrăit O noapte luminoasă din era terțiară, Nefericit și singur, ca primul troglodit. TOPÎRCEANU, B. 38. Ard fostele păduri virgine și noi ne încălzim cu toții, Noi cheltuim acest tezaur Cruțat de bunii troglodiți. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 35. 2. Fig. Om care are un nivel de trai scăzut, care duce o viață primitivă. În aprigul Neculai Isac nu e nimic tandru, și cu atît mai puțin în troglodiții din faimoșii Bordeieni, în ochii cărora însă, d-sa descoperă un punct de soare. IBRĂILEANU, S. 19. ♦ Om grosolan, necivilizat; persoană retrogradă, lipsită de înțelegere pentru progres.