triptic sn [At: JIPESCU, ap. CADE / S și: ~tich / Pl: ~ice / E: fr triptyque, ngr τρίπτυκος] 1 Tablou compus din trei părți separate (prinse în balamale în așa fel încât părțile laterale să se închidă peste cea din mijloc), pe care sunt pictate scene sacre și chipuri de sfinți, de zei etc. sau sunt scrise, sub formă de pomelnic, nume de ctitori, de domnitori etc. 2 (Fig; pgn) Ansamblu compus din trei părți, elemente, idei etc. distincte. 3 (Înv) Trei tăblițe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte. 4 (Fig) Trei idei, puncte, articole ale uneia și aceleiași teorii, dogme etc.