Definiția cu ID-ul 513156:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
trigon (-oane), s. n. – Plăcintă de formă triunghiulară, umplută cu nuci sau alune. Ngr. πρίγωνον (Candrea; Gáldi 263). Cf. trigonometrie, s. n., din fr., și der. său trigonometric, adj.