triangulație sf [At: COSTINESCU / P: tri-an~ / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr triangulation] 1 Ansamblu de operații geodezice care au ca scop stabilirea foarte precisă a coordonatelor unui număr de puncte de pe teren, prin intermediul unor triunghiuri ale căror vârfuri sunt aceste puncte. 2 Rețea de triunghiuri stabilită pe teren, care constituie baza oricărei măsurători topografice.