TREZIT, -Ă, treziți, -te, adj. (Despre mîncări, băuturi, substanțe aromatice) Care și-a pierdut din tărie, din gust, din aromă; răsuflat. În ladă, miros de naftalină trezită și de tutun. BASSARABESCU, S. N. 18. ◊ Fig. Atunci aveau prilejul să asculte, lîngă ceștile cu cafea, noutăți trezite. BASSARABESCU, S. N. 28. ♦ Cu miros greu. Mirosul de humă trezită se înteți. Venea dinspre Dunăre, amestecat cu mirosul de baltă. DUMITRIU, N. 15. Respirația grea, trezită, acră, caldă și deasă a mulțimii, dospită în fumul de țigări și havane, zarva fără căpătîi... dau salonului o asemuire de cafenea. DELAVRANCEA, S. 131.