TRESĂLTA, tresalt, vb. I. Intranz. A tresări (sau a da impresia că tresare) de bucurie; a fremăta. Nadina tresălta de bucurie. REBREANU, R. I 214. Iar dacă un Văcărescu ar mai trăi acum, cît n-ar tresălta el de bucurie. MACEDONSKI, O. IV 128. ◊ Fig. Și-n fiecare inimă tresaltă, Și-n fiecare inimă răsună Un clopot limpede, o veste bună. TULBURE, V. R. 15. Și văd aici în juru-mi cum tresaltă Izvoarele-nceputurilor sfinte. BENIUC, V. 7. Versul poate să-ți tresalte ca izvorul de curat, Căci întrînsul s-oglindește cerul clar, netulburat. EFTIMIU, Î. 174.