trestie f. 1. plantă acvatică cu tulpină găunoasă, lucie și dreaptă, crește mai ales pe malurile rîurilor: tulpina-i subțire și înaltă se întrebuințează pentru bastoane, ca material de împletit etc. (Arundo); trestie de zahăr, plantă mare și frumoasă, cu tulpina înaltă de 3-4 metri, din al cării cotor se extrage un suc cu care se fabrică zahărul; 2. fig. emblema fragilității: stejarul și trestia. [Slav. TRŬSTĬ].