trepidație sf [At: IOANOVICI, TEHN. 335 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr trépidation] 1 Mișcare vibratorie continuă, în general în direcție verticală, cu amplitudine mică și cu frecvență mare, a unui sistem tehnic² (mașină, vehicul etc.) în cursul funcționării lui. 2 (Fig) Agitație sufletească Si: neastâmpăr, trepidare (2).