travaliu s. n. Lucru, muncă ◊ „Echipa României a pus stăpânire pe centrul terenului grație eficientului travaliu al terțetului K., B., B.” Sc. 19 IV 83 p. 5. ◊ „[...] travaliul pe care îl depunea în redacția Europei Libere părea să-l absoarbă complet.” ◊ „22” 8/96 p. 14 (din it. travaglio; DEX, DN3)