trapă¹ sf [At: I. BOTEZ, B. I, 9 / Pl: ~pe / E: fr trappe] 1 Ușă orizontală servind pentru a închide, ca un capac, o deschizătură în podeaua unei scene, în puntea unei nave etc. 2 Deschizătură pe care o acoperă o trapă¹ (1). 3 Acoperământ al unei capcane pentru prinderea animalelor mari. 4 (Îrg) Tarabă (11).