*trapéz n., pl. e (fr. trapèze, lat. trapezium, care vine d. vgr. trapézion, dim. d. trápeza, masă cu patru picĭoare). Geom. Cŭadrilater cu doŭă laturĭ paralele și doŭă neegale. (Dacă laturile neparalele-s egale, se numește trapez isoscel): suprafața trapezuluĭ se obține înmulțind semisuma celor doŭă baze cu înălțimea. Leagăn compus dintr’un fus mic (70-80 c.m.) legat de doŭă funiĭ și întrebuințat ca aparat de gimnastică. Anat. Un mușchĭ al spinăriĭ (între omoplat și coloana vertebrală).