transplanta [At: ÎNV. FRĂG. 14/24 / V: (înv) ~lân~ / Pzi: ~tez / E: lat transplantare, fr transplanter] 1 vt A scoate o plantă din pământ, din răsadniță sau din pepinieră și a o planta în alt loc Si: a răsădi, a repica, a replanta. 2 vr (Teh; îvr) A se transmite (7). 3 vt (C. i. plante, pex, animale) A duce în altă regiune decât aceea unde trăiește de obicei, făcând să se aclimatizeze. 4 vt (Fig; c. i. un popor, o colectivitate) A muta în altă țară, în alt loc Si: a strămuta. 5 vt (Fig; c. i. un obicei, un mod de creație, o specie literară etc.) A aduce din alt loc și a împământeni. 6 vt (Med) A face o transplantare (3).