trahee sf [At: ASACHI, L. 56¹/50 / P: ~he-e / V: (înv) ~hie, ~așee / S și: (înv) ~achee / Pl: ~ei, ~ee / E: lat trachea, fr trachée, it trachea] 1 (Atm; și, înv, îs ~ arteră) Segment fibrocartilaginos al căilor respiratorii la vertebratele cu respirație aeriană, cuprins între laringe și bronhii, prin care aerul trece din cavitățile nazală și bucală în bronhii. 2 (Zlg) Fiecare dintre tuburile chitinoase deschise la exterior și ramificate în corpul insectelor, păianjenilor și miriapodelor, care servesc drept organe de respirație. 3 (Bot) Vas lemnos în formă de tub capilar prin care circulă seva brută în corpul plantelor superioare.