Definiția cu ID-ul 494751:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRAC2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Tracia. II. adj. care aparținea tracilor; tracic. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană, vorbită în antichitate, în Dacia și în Pen. Balcanică. (< lat. thracus)