torpilă sf [At: BARCIANU / Pl: ~le / E: fr torpille] 1 Pește marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit, capabil să producă la atingere descărcări electrice cu care își ucide prada (Torpedo marmorata). 2 (Mil) Proiectil submarin prevăzut cu motor propriu și cu încărcătură de exploziv, care poate fî lansat de la bordul unei nave, dintr-un avion sau de pe coastă în scopul distrugerii navelor inamice Si: (rar) torpedo¹ (3). 3 Recipient cu exploziv folosit pentru a face o torpilare (4). 4 (Iuz; îc) Om-Torpilă (2) condusă la țintă de unul sau doi oameni, care se îndepărtau după ce o prindeau de fundul navei.