tonus (cuv. lat. „ton, sunet”) I. Denumirea lat. a tonului* (întreg). II. T. currens v. psalmodie. III. (în sens de „mod. scară”): 1. Denumirea lat. a modului (I, 3) medieval. V. și tonos. 2. T. mixtus sau commixtus, modul medieval occid. în care finala* și repercussa* aparțin autenticului, dar ambitus-ul* (2) este acela al plagalului; plagal. „T. mixtus est, qui si authenticus fuerit, descensum sui plagalis, si vero plagalis, ascensum sui authentici attingit” (Tinctoris). După unele interpretări (Bernhard Meier), t. mixtus se referă mai mult la formulele (I, 3) și finala împrumutate din alt mod, decât la ambitus. 3. T. peregrinus, un mod străin de cele opt moduri prestabilite.