Definiția cu ID-ul 953254:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ton, tonuri, s.n. – 1. Vas de lemn în care se pune varza la acrit; budâi (ALRRM, 1971: 331): „De curet’i din ton, murat” (Calendar, 1980: 16). 2. Butoi din doage de lemn în care se ține vinul; bute (ALRRM, 1971: 487). – Din germ. Tonne „butoi” (MDA).