toloci [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 3/24 / V: (reg) ~ogi / Pzi: ~ocesc / E: ucr толочити] (Reg) 1 vt (C. i. semănături, iarbă etc.) A călca în picioare (culcând la pământ) Si: a bătători. 2 vr (D. terenuri) A deveni toloacă (1). 3 vt A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite.