TIRÁNIC, -Ă, tiranici, -ce, adj. Care tiranizează, de tiran; despotic, samavolnic, crud, arbitrar, tiranicesc, tirănesc. ♦ Fig. Care obsedează, urmărește, chinuiește; chinuitor, obsendant. – Din ngr. tirannikós, fr. tyrannique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TIRÁNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tiranie; propriu tiraniei; despotic. Regim ~. 2) (despre persoane) Care tiranizează; cu porniri de tiran; despotic. Soț ~. 3) fig. Care urmărește în permanență și în mod chinuitor; obsedant. Pasiune ~că. /<ngr. tirannikós, fr. tyrannique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TIRÁNIC, -Ă adj. Specific tiranilor, tiraniei; despotic. [< fr. tyrannique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TIRÁNIC, -Ă adj. (despre legi, fapte etc.) specific tiranilor, tiraniei; despotic, crud. ◊ (fig.) chinuitor, obsedant. (< fr. tyrannique, ngr. tirannikos, lat. tyrannicus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TIRÁNIC adj. (POL.) despotic, dictatorial, samavolnic, satrapic, (înv.) tiranicesc, tirănesc. (Guvernare ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TIRÁNIC adj. v. chinuitor, obsedant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tiránic adj. m., pl. tiránici; f. sg. tiránică, pl. tiránice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink