tinctură sf [At: ÎNV. ADEV. 37 / V: (înv) ten~, tent~, ~nt~ / Pl: ~ri / E: lat tinctura, ger Tinktur, it tintura, fr teinture] 1 (Urmat de determinări care indică substanța dizolvată) Medicament obținut prin dizolvarea în alcool sau în eter a elementelor active dintr-o plantă, dintr-un produs chimic etc. 2 (Înv) Suc. 3 (Înv) Vopsea. 4 (Fig) Nuanță.