3 definiții pentru «tim»   declinări

TIM s.n. (Anglicism) Temă, subiect, cuvânt caracteristic. [Pl. -muri. / < engl. theme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TIM1 s. n. temă, subiect, cuvânt caracteristic. (< engl. theme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TIM2(O), -TIMÍE elem. „timus”, „emoție, tonus afectiv”. (< fr. thym/o/-, -thymie, cf. gr. thymos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink