TERTIP, tertipuri, s. n. (Mai ales la pl.) Șiretlic, viclenie, stratagemă, truc. Privea țintă, cercetîndu-i înfățișarea și întrebîndu-se cu ce tertipuri va fi venit la el Ghiță Lungu. SADOVEANU, M. C. 35. N-am nevoie să fac tertipuri avocățești. IONESCU-RION, C. 99. Spuse fetei cu ce tertipuri îmblă tată-său să-i încerce bărbăția. ISPIRESCU, L. 16.