*termít m. și termítă f., pl. e (fr. termite [m.]. d. lat. tarmes, tármitis, car, larvă din lemn). Un fel de furnică albă dustrugătoare care trăĭește pin țările calde. – Termițiĭ evită lumina și lucrează maĭ ales în lemn saŭ în pămînt. Eĭ îs insecte inferioare furnicilor și albinelor, avînd metamorfozele mult maĭ simple: larvele abea ĭeșite din oŭ, seamănă mult cu părințiĭ. Eĭ se împart în: lucrătorĭ (de amîndoŭă sexele), marĭ de vre-o 12 milimetri; soldațĭ, marĭ de vre-o 2 centimetri; bărbațĭ (unu într’o colonie), ceva maĭ marĭ de cît soldațiĭ și înaripațĭ în tinereță timp de cîte-va ore; regine (una într’o colonie), înaripată și ĭa puțin timp. După ce lucrătoriĭ clădesc cîte-va camere de locuit, regele și regina rămîn închișĭ pe vĭață într’o cameră mare centrală cu multe ușĭ, dar așa de strîmte, în cît regina nu maĭ poate trece pin ele după fecundare, că se deformează de tot: capu și peptu rămîn micĭ, ĭar pîntecele ajunge cît un castravecĭor. – Moșoroĭu lor e o movilă înaltă de 5-6 metri, făcută din pămînt și din saliva lor, cu multe turnurĭ și turnulețe, cu sute și miĭ de camere și coridoare, și așa de rezistentă, în cît de multe orĭ vre-un bivol sălbatic care face paza turmeĭ luĭ stă deasupra eĭ. – Indigeniĭ fără haĭne și încălțăminte se tem grozav de mușcăturile termiților soldațĭ. – Moșoroaĭele lor roĭesc: înainte de sezonu ploilor, ĭese milioane de larve înaripate. După cîteva ore, aripile li se veștezesc și toate cad la pămînt, pradă animalelor și maĭ ales indigenilor, care le mănîncă. Cîte scapă, îs escortate de lucrătorĭ și soldațĭ, care le clădesc camere și fac începutu unuĭ noŭ moșoroĭ.