tenor sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i / E: fr ténor, it tenore] 1 Voce bărbătească cu registrul cel mai înalt. 2 Cântăreț cu voce de tenor (1) Si: (înv) tenorist. 3 (Îs) ~ liric Tenor (1) cu timbru mai deschis, care urcă până în registrul cel mai acut. 4 (Îs) ~ dramatic Tenor (1) cu timbru asemănător baritonului. 5 (Pex) Instrument de suflat al cărui registru corespunde vocii de tenor (1). 6 (În muzica medievală și preclasică) Cântăreț care executa melodia principală a unei compoziții polifonice.