TELEFÓN, telefoane, s. n. 1. Telecomunicație în care se realizează convorbiri la distanță prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevăzut cu un transmițător și un receptor și care, legat de o instalație telefonică centrală, permite convorbiri la distanță. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul pe care îl poartă telefonul (2) unui abonat. – Din fr. téléphone.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de anonim
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TELEFÓN ~oáne n. 1) Mijloc de telecomunicație care asigură convorbiri la distanță prin fire electroconductoare. 2) Aparat electroacustic pentru convorbiri la distanță, constând dintr-un transmițător și un receptor. 3) Chemare sau convorbire telefonică. 4) Numărul de telefon al unui abonat. /<fr. téléphone
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TELEFÓN s.n. 1. Telecomunicație constând în realizarea de convorbiri la distanță prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor folosite în acest scop. 2. Aparat electric care are un transmițător și un receptor, cu ajutorul căruia se pot face convorbiri la distanță. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul telefonului (2) unui abonat. [< fr. téléphone, cf. gr. tele – departe, phone – sunet].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TELEFÓN s. n. 1. telecomunicație prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor folosite în acest scop. 2. aparat electric, dintr-un transmițător și un receptor, pentru transmiterea la distanță a vorbirii; post telefonic. ◊ chemare telefonică. ◊ numărul telefonului (2) unui abonat. (< fr. téléphone)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
telefón (-oáne), s. n. – 1. Aparat care permite convorbirile la distanță. – 2. (Arg.) Auz, ureche. Fr. téléphone. Instalat în București în 1885, în Iași în 1886. – Der. (din fr.) telefonic, adj.; telefona, vb.; telefonie, s. f.; telefonist, s. m., etc.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
telefón s. n., pl. telefoáne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
telefón mobíl s.n. (comunic.) Telefon portativ, celular ◊ „Vom avea telefoane mobile” R.l. 14 XI 92 p. 2 (din telefon + mobil)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
telefón-teleimprimatór s.n. 1978 Telefon cu teleimprimator destinat surzilor v. minitelex //din telefon + teleimprimator//
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
telefón-televizór s.n. Telefon dublat de un televizor ◊ „Societatea «Nippon Electr. Company» a anunțat ieri că a început să comercializeze un telefon-televizor, care este primul de acest fel din lume în folosință comercială. Instalația, denumită «sistemul videofon NEC», cuprinde un televizor emițător și receptor [...] și un sistem automat de reglare [...]” I.B. 18 X 67 p. 4 //din telefon + televizor//
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
telefon, telefoane s. n. lovitură dată cu palma peste urechea cuiva.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a face (cuiva) telefon expr. (intl.) a tăia (pe cineva) cu cuțitul pe obraz.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se duce să dea un telefon / să ude trandafirii expr. (glum., eufem.) a merge la W.C.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sună telefonul ca-n Gara de Nord expr. se spune despre un post telefonic foarte solicitat, despre o persoană care este foarte căutată la telefon.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink