TEL, teluri, s. n. 1. Instrument de sîrmă, folosit în bucătărie pentru a bate frișca, albușul de ou etc. 2. Resort de sîrmă (de oțel) la canapele, fotolii, paturi etc. Săltînd ca pe teluri de oțel, copila trecu pe dinaintea lui. SADOVEANU, Z. C. 154. ♦ (Rar) Sîrmă care susține și întărește forma unui corset. Corset cu teluri de criță, cum se purta pe vremuri. HOGAȘ, H. 103. 3. Mică coardă de metal la un instrument muzical. Mi se rupsese la tambură telul. PANN, P. V. III 136.