tejghea sf [At: (a. 1793) ap. ȘIO II₁, 358 / V: (reg) tij~, tizghea / S și: (îrg) teșghea / Pl: ~ele / E: tc tezgâh] 1 Masă (într-un magazin) pe care vânzătorul își expune marfa și pe care servește pe cumpărători Si: tarabă (2). 2 (Prc) Sertar al tejghelei (1). 3 (Îrg) Masă de lucru a unui meseriaș. 4 (Reg) Scândură pe care se pune cașul la fermentat. 5 (Reg) Vas de lemn în care se pune cașul la scurs. 6 (Reg) Lemn de care este prinsă broasca morii. 7 (Reg; îf tizghea) Jgheab în care se unesc șindrilele. 8 (Pfm; îe) A da pe sub ~ A vinde la suprapreț un produs prohibit sau rar, pe furiș.