TEARFĂ s.f. (Mold .) Zdreanță. Tot bețivul și curvărețul va meseri și să va îmbrăca în tearfe rupte și-n drantii reale. DP, 24^v. Căra lutul cu poalile lor sau cu alte terfe sau rogojini rupte. VP, 65^r. Haricliia și Calasir întîi își schimbă portul ca săracii, făcîndu-să oameni proști prin tearfile ce era gătite mai înainte. I, 9^r. El era îmbrăcat cu tearfele ceale proaste. I, 17^r; cf. DOSOFTEI, VS; AETHIOPICA. Etimologie necunoscută.